• Chi fà

    mim
    Rimore di legne tronche
    si7
    È luce rossa di fornu
    Di mandili stretti in fronte
    mim
    Ùn aspittate ritornu.
    Ogni petra neru fume
    si7
    Pianu pianu s'hè staccata
    Per fà piazza à un altru lume
    mim
    Nant'à a teghja addisperata.
    mi7
    Eiu chì mi sò scaldatu
    lam
    Qualchi volta à la so fiara
    re7
    Mi pare tantu peccatu
    sol
    Chì a rivecu ancu più chjara.
    si7 mim
    Chì fà, chì ci si pò fà ?
    si7 mim
    Chì fà, chì ci si pò fà ?

    Ancu e nostre merie antiche
    Una à una si ne vanu
    Per d'altre case più riche
    È di noi assai luntanu.
    Ci spicchemu di l'antichi
    I caccemu di paese
    Nant'à a grata ùn ci hè più fichi
    Si campa à l'usu francese.
    Eiu chì mi sò campatu
    Cù un pezzu di pane intintu
    Mi pare tantu peccatu
    Chì mi sentu u core strintu.
    Chì fà, chì ci si pò fà ?
    Chì fà, chì ci si pò fà ?
    Inde tutta la cunfine
    Eri suminata à granu
    Oghje sò e cardelline
    Chì càntanu lu veranu.
    À u sole nantu à l'aghja
    U tribbiu pare fermatu
    È d'ùn esse à meza paglia
    Si sente cume spugliatu.
    Eiu chì mi sò svegliatu
    Stamane cume un acellu,
    Sè aghju troppu sunniatu
    Perdunerete un zitellu.

    F. et D. Vincenti

    Chi fà

    Partager via Gmail

    votre commentaire
  • A ballata di a Mattea

    A ballata di a Mattea

    A ballata di Mattea

    LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / LA 7
    Ùn lu vidarei più u capu à a falcunaghja
    RE min / SOL / DO / LA min / RE min / MI 7 / LA min / MI min / LA min
    I culombi chì d'aprile volanu sempre per paghju.

    LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / LA 7
    Ùn farei più sunate à u sole di e murnaghje
    RE min / SOL / DO / LA min / RE min / MI 7 / LA min / MI min / LA min
    Ne puru ti sintaremu impruvisà nant'à l'aghja.

    LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / LA 7
    D'ottobre in campu furnellu quandu sarà la stagione
    RE min / SOL / DO / LA min / RE min / MI 7 / LA min / MI min / LA min
    E giuvanotte à cugliera aspitteranu e to canzone.

    LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / LA 7
    Piengu di sapè chì di marzu quandi u sole hè più vivu
    RE min / SOL / DO / LA min / RE min / MI 7 / LA min / MI min / LA min
    Ùn sarei più cù noi sott'à i rutoni d'alive.

    LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / LA 7
    Quandu pensu à li to ochji u mio ciarbellu si move
    RE min / SOL / DO / LA min / RE min / MI 7 / LA min / MI min / LA min
    E piengu li mio suspiri mentre corre l'oliu novu.

    LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / LA 7
    M'avii tantu prumessu d'esse sempre à lu mio latu
    RE min / SOL / DO / LA min / RE min / MI 7 / LA min / MI min / LA min
    Ma quandu ùn t'aghju vistu ghjunghje, si n'hè struttu lu mio fiatu.

    LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / LA 7
    Megliu ch'ùn ci pensi più chì a mio memoria scrochja
    RE min / SOL / DO / LA min / RE min / MI 7 / LA min / MI min / LA min
    Morgu pianu di sapè chè t'hai sceltu d'altri ochji.

    LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / MI 7 / LA min / LA 7
    Oghje dapoi tanti anni ormai a to strada hè meia
    RE min / SOL / DO / LA min / RE min / MI 7 / LA min / MI min / LA min
    Di scopre tante billezze da e cime di San Parteu.

    Partager via Gmail

    votre commentaire
  • Federico Garcia Lorca

    (1898-1936)

    Federico Garcia Lorca

    La Guitarra

    Empieza el llanto
    de la guitarra.
    Se rompen las copas
    de la madrugada.
    Empieza el llanto
    de la guitarra.
    Es ínutil callarla.
    Es impossible
    callarla.
    Llora monotona
    como llora el agua,
    como llora el viento
    sobre la nevada.
    Es impossible
    callarla.
    Llora por cosas
    lejanas.
    Arena del Sur caliente
    que pide camelias blancas.
    Llora flecha sin blanco,
    la tarde sin mañana,
    y el primer pájaro muerto
    sobre la rama.
    ¡ Oh guitarra !
    Corazón malherido
    por cinco espadas.

    La Guitare

    Commence le pleur
    de la guitare.
    De la prime aube
    les coupes se brisent.
    Commence le pleur
    de la guitare.
    Il est inutile
    de la faire taire.
    Il est impossible
    de la faire taire.
    C'est un pleur monotone,
    comme le pleur de l'eau,
    comme le pleur du vent
    sur la neige tombée.
    Il est impossible
    de la faire taire.
    Elle pleure sur des choses
    lointaines.
    Sable du Sud brûlant
    qui veut de blancs camélias.
    Elle pleure la flèche sans but,
    le soir sans lendemain,
    et le premier oiseau mort.
    O guitare !
    O coeur à mort blessé
    par cinq épées.

    A ghitara

    Principia u lamentu
    di a ghitara.
    Si rompenu le coppe
    di l’alba.
    Principia u lamentu
    di a ghitara.
    Ùn vale
    à fà la tace.
    Ùn si pò
    fà la tace.
    Pienghje monotona,
    cum’ella pienghje l’onda,
    cum’è pienghje lu ventu
    sopra à la neve.
    Ùn si pò
    fà la tace.
    Pienghje per cose
    landane.
    Rena di Sudu brusgente
    chì brama camelia bianchi.
    Pienghje la frezza persa,
    la sera senza l’indumane,
    è lu primu passaru mortu
    sopr’à la rama.
    O ghitara !
    Core ferritu
    da cinque spade.

    http://www.interromania.com/media/pdf/benigni/garcia-lorca.pdf

     

    Partager via Gmail

    votre commentaire
  • toi

    toi

    toi

    00 :58 encore et encore

    écoute

    et même si c’est un don de pluie

    si long temps que tu n’as pas eu de poésie

    la nuit

    atteindre peut être

    le sommet

    prendre ce risque toujours

    de désirer d’être

    élu

    comme si ne pouvant t’atteindre

    hurler à toi

    je t’aime

    Partager via Gmail

    votre commentaire
  • Vogliu (Parolle è mùsica : Ghjuvan Francescu Bernardini - Umani)

    Amore e libertà pè rispond'à tè Cameddu

    Vogliu

    Pè ritruvà i sogni chì u ventu si porta
    Pòrghjeci a manu àpreci a porta
    Pè rifà u viaghju risponde à la sorte
    Festighjà le dumane è to belle racolte
    Pè cunsulà e pene pisà le rivolte
    Tene contu a pace in lu solcu di l'orte
    Nantu à i lindumani u to cantu più forte
    A sperenza chì cresce è si pesa una volta

    Vogliu un pòpulu chì ride
    Vogliu un pòpulu chì canta
    Per amore rispundite
    V'aghju sunniatu tantu
    Vogliu un pòpulu chì ride
    Vogliu un pòpulu chì canta

    Quand'ellu hè tempurale è ch'ellu ci vole à crede
    Quand'ellu vanu male a passione è a fede
    Quandu a notte fala à lascià e so pene
    Quandu a notte cala è ritarda l'avvene
    Pè ritruvà la stima ritruvà la gioia
    Tene caru lu mondu è poi la casa soia
    Per affruntà li ghjorni fà fronte à la vita
    A verità crudele a dignità ferita

    Vogliu un pòpulu chì ride
    Vogliu un pòpulu chì canta
    Per amore rispundite
    V'aghju sunniatu tantu
    Vogliu un pòpulu chì ride
    Vogliu un pòpulu chì canta

    Partager via Gmail

    votre commentaire